Rosii uscate

Minunata reteta. Am vazut-o saptamana trecuta pe forumul artaculinara.com, de unde gasesc o gramada de idei minunate.

Si suna teribil de usor, la fel cum si este, de altfel. Adriana nu a pus usturoi, dar am tot cercetat alte retete si toate insistau ca e ok. Si am pus, dar nu l-am tocat marunt asa cum zic ei (tot de frica ca va da un pic de gust amar) ci l-am lasat intreg, o parte chiar ne-decojit.

Pe foarte scurt ca reteta nici nu poate fi lunga, aveti nevoie de:

- rosii coapte si frumoase - eu am avut din cele lunguiete - cate doriti. mie mi-au intrat 10 pe o tava normala de cuptor

- ulei de masline

- sare mare, piper

- ce ierburi doriti - am pus dafin proaspat, busuioc proaspat, cimbru uscat. cred ca ar fi iesit de minune si cu cimbru proaspat.. dar nu se exista  :(

Se incinge cuptorul la 100 grade ventilat, se pune hartie de copt in tava. Se taie rosiile felii - eu am taiat in 4 felii, am pus pe hartie, am presarat sare, piper, ierburile, am stropit bine cu ulei. Si am pus tava la cuptor, aratand asa:

Dupa vreo ora am intors tava. Si au stat pana erau asa. cam 2 ore, 2 ore si ceva. fara sa le paziti, temperatura e prea mica sa se arda sau sa dea probleme.

Am lasat putin sa se raceasca si le-am asezat frumusel in borcan, am mai turnat deasupra ceva ulei si am inchis. asta e tot. mai fac vreo 2 ture! si nu mai dau 12 lei pe un borcan! :)))

Toscana - partea a patra - Livorno si Pistoia

"Data viitoare cand venim...." asa incepeau o gramada dintre propozitiile noastre. Desi am stat mult, la fiecare vizita regretam ca nu e mai mult timp disponibil pentru diverse lucruri. Asa am simtit si in vizitele la Livorno si Pistoia.

Dupa cum spunea, datorita factorilor minori, imbinam intotdeauna cate un obiectiv pentru ei cu ceva pentru noi. Asa ca am fost la o gradina zoologica extrem de frumoasa la Pistoia si la acvariu la Livorno. Asta pentru ca cel de la Genova era si destul de departe si, in plus, in renovare majora.

La Pistoia am fost intr-o duminica si am ajuns destul de tarziu intr-un oras pustiu. dar absolut pustiu. era cam ora 12 si pe strazi nu era nimeni. nici localnici, nici turisti. Asa ca am gasit cu destula usurinta niste locuri de parcare albe si am pornit inspre centru, cu planul sa vizitam ceva si apoi sa mergem la pranz, urmand ca la gradina zoologica sa mergem dupa ora 2.30. Si asa am vizitat Domul - obligatoriu, in stil neo-gotic, foarte asemanator cu cel din Florenta

si Batisteriul, printr-un noroc inca deschis la acea ora.

Dupa care am pornit in cautarea unui restaurant pentru pranz. Si, ca de obicei, am gasit un loc superb, "I Salaioli" (www.isalaioli.it). Cu mancare extrem de buna, nu am ratat ocazia unui antipasto mixt de degustare cu vreo 7 elemente - toate cu marca Slow Food Italy - un pecorino maturat 30 de luni cu visine!!!, Roquefort, Parmiggiano, plus o Sopressata si un salam toscan  cu vin rosu. Aproape ca nu ne mai era foame... dar a mai fost loc pentru un iepure bucatit la cuptor, cu ierburi aromatice.. asortat cu flori de dovleac pane. Desertul a fost si el absolut incredibil, un parfe cu miere asortat cu un crantz de migdale. Copiii au fugit inainte.... ca ei vor inghetata. si inghetata a fost, bineinteles! :D

Am pornit-o apoi spre gradina zoologica. Merita cu prisosinta cateva ore petrecute acolo. Am vazut o multime de animale interesante, in spatii largi, nimic inghesuit, desi teritoriul in sine nu e extrem de mare.
Ursii - doi, adusi de la Targoviste, dupa cum scria pe tablita explicativa.
Tigri, care ne-au facut un show nemaipomenit, intrand in apa si balacindu-se ca in documentarele de pe Discovery.

Rasi

Girafe infometate care ne-au lins pe degete

Un elefant curios, care a fost cam dezamagit ca nu ii adusesem nimic

Pinguini in forma, care dadeau ture de bazin in timp record

Si suricate pe care le puteai vizita la ele acasa

si multe multe alte animalute, care de care mai curioase si mai vesele.


LIVORNO


O alta escapada menita sa multumeasca piticlontii a fost cea de la Livorno (70km distanta de la noi de acasa), ca sa vedem acvariul. Pentru mine a fost cea mai placuta surpriza din aceste 2 saptamani. asta pentru ca stiam ca zona in care vom sta e incarcata de istorie si de gastronomie exceptionala, stiam de Firenze, Pistoia, Pisa, Lucca, etc. Dar Livorno il stiam doar ca port comercial si industrial.
De aceea, cand am ajuns pe malul marii, amenajat in mod exceptional.. am ramas cu gura cascata. Terase intinse pietruite in sah, cu balustrade elegante, cu un foisor (unde gaseai afisate evenimentele ce vor avea loc....), cu un hotel de 5 stele alaturi si un "Stabiliment" unde puteai face plaja - asa mi le inchipui pe cele de la inceputul secolului XX, cand nu te duceai la plaja punand un cearsaf pe nisip. Sa lasam deci fotografiile sa vorbeasca :) :

apoi acvariul, bineinteles foarte pus la punct, unde, mai in gluma mai in serios, faceam planuri pentru pranz:
 - cu o caracatita de pus in oala

cu un homar numai bun de servit cu unt si lamaie multa

sau cu niste dorade la gratar :))



O broasca testoasa enorma inota ca si cum ar fi fost imparateasa tuturor, o stea de mare era super colorata, impreuna cu o anemona pletoasa si movalie!

bineinteles ca vizita obligatorie a fost, dupa pranz, la inghetata :))))

si apoi o cafea si un suc sus la etajul 6 al hotelului Grand Hotel Palazzo, cu vedere minunata asupra marii si chiar a catorva insule - Gorgona fiind cea mai apropiata

Ne-am promis ca vom reveni, poate chiar si pentru cateva zile de stat in hotelul cu pricina... sa speram!!

Toscana - partea a treia - Firenze

A spune ca poti vedea tot ce se poate vedea in Florenta in cateva zile e o nebunie. Sau se poate face doar daca esti Turbo. Sau daca ai 4 elemente pe lista :).

Noi, oameni insetati de alergatura si vazut orice se poate vedea, dar limitati de timp, am reusit sa mergem 2 zile la Florenta.

In prima zi am fost oarecum contra-cronometru, asta pentru ca aveam programare la 10.45 la Galleria dell'Academia (http://www.uffizi.firenze.it/musei/?m=accademia). Ca sa il vedem pe David, bineinteles. Am plecat ca niste turisti constiinciosi inainte de 8.30 de acasa, stiind ca putem avea ceva intarzieri pe autostrada. Normal ca Murphy nu a dormit a trebuit sa vizitam vreo 3 toalete pe cei 50 de km. Am ajuns cu intarziere de vreo 10 minute in parcarea aleasa si, dupa ce am hranit parcometrul (teribil de infometat!!!!) am luat-o la picior rapid spre Galerie.

(Nota: tariful la parcarile galbene - adica unde pot parca turistii in Firenze este de 2 eur prima ora, apoi fiecare ora costa 3 eur. si majoritatea parcometrelor nu accepta card-uri. deci pregatiti-va cu monede din plin. noi am adoptat "stratagema" de a plati cu bancnota mai mare la autostrada si de a cere monezi - spre exemplu, cei 50 de km de la Lucca la Firenze inseamna cam 5.6 euro).

Desi am intarziat dupa cum am spus, ne-au dat biletele si am intrat in mai putin de 15 minute in Galerie (de aceea, recomand cu mare mare caldura rezervarea biletelor in avans prin internet. si nu numai aici, ci si pentru orice alt muzeu care are aceasta optiune. La Galleria este oricum aproape obligatoriu, daca nu ai rezervare stai la o coada interminabila si intri daca ai noroc).

Despre David pot sa spun putine lucruri, din simplul motiv ca imi doresc de mai mult de 25 de ani sa il vad si am citit cu aviditate de zeci de ori biografia lui Michelangelo, a lui Irving Stone, si am ramas muta in fata lui. Originalul este exact asa cum ti-l inchipui. Ardent, viu, cu ochii larg deschisi spre tine. Te fixeaza si te hipnotizeaza, te atrag. Nu este o statuie, e o fiinta vie. Eu am oricum aceeasi senzatie in fata multor sculpturi ale sale. Michelangelo este oricum pentru mine cel mai mare sculptor existent vreodata. Numai cativa antici ma pot misca asa cum o fac statuile lui. Nu am facut nicio fotografie pentru ca este interzis si nu imi place deloc sa incalc regulile acestea.

 Iesind din Galleria am incercat sa intram sa vizitam Dom-ul, dar coada era absolut interminabila, era deja 12.30 si aveam rezervare la masa la 13. Asa e cand calatoresti cu copiii, masa de pranz nu mai e pasabila cu un sandwhich sau cu o pizza si un vin la ora 3.... :) musai sa te opresti. e si prilej de odihna dar si de linistit spiritul hipoglicemic sub 5 ani care face urat de tot in asemenea cazuri :)))

si tot in spirit de ridicare a glicemiei ne-am aruncat in prima "inghetatarie"



Inghetata musai cu ciocolata, nu ca ar fi ramas pana acum cineva sa nu fi observat asta.... :))) 

Ne-am invartit putin prin piata admirand viermuiala turistica, am incercat sa intram la Santa Maria Maggiore care, din pacate, era inchisa (l'ora del pranzo!!) si bantuit putin pe stradute, pana la Santa Maria Novella.

Am avut "norocul" de o zi torida, vreo 42 de grade la umbra. Plimbarea nu era nemaipomenit de placuta. Pranzul a fost la Bucca Nicolini, in centru, dar surprinzator cu preturi decente si servire alerta. Deci, de recomandat.

Cu glicemia la un nivel adecvat am pornit-o apoi prin zona pietonala in jos spre Palazzo Vecchio - aveam rezervare la Uffizzi la 15.45. Numai bine sa ne oprim sa ne incarcam cu niste bomboane

sa vedem in drum un Disney store, din care am plecat doar cu promisiunea ca dupa ce vizitam muzeul ne intoarcem acolo

si sa ajungem in Piazza della Signoria. Dupa mine bate de departe Piata Domului. Desi e vesnic plina de oameni are un aer mult mai aerisit si mai autentic. Intrand dinspre Via dei Calzaiuoli in dreapta troneaza majestuos Palazzo vecchio - Palazzo della Signoria 

strajuit de Neptun, David si Ercole e Cacco (Hercule si Cacus) 

iar in fata minunata Loggia dei Lanzi. Pe treptele ei uzate de atatia pasi stau, la concurenta cu porumbeii (cah!!!) sute de turisti, care-si odihnesc talpile arzand de atata mers, savurand o inghetata, sorbind cu sete o sticla cu apa rece si pur si simplu imbibandu-se de atmosfera fantastica. Numita si Logia della Signoria, ocupa un loc dintre Palazzo Vecchio si Uffizzi. Arcele sale elegante si minunate se povesteste ca au fost atat de admirate de florentinii din secolul XIV incat se pare ca Michelangelo a propus chiar sa fie continuate pe toata circumferinta pietei. Gazduieste o multitudine de statui absolut mirifice. Lanzi nu era vreo familie puternica, ci era o trupa de mercenari germani, landsknecht - in italiana Lanzichenecchi - scurtat rapid de vorbitorii mitraliatori in "Lanzi".
Cuvintele sunt iar cam de prisos, in plus puteti citi in orice coltisor din internet mii de lucruri. Sa lasam putin fotografiile sa vorbeasca

In Galeriile Uffizzi am fost destul de rapizi - din nou, factorul sub 5 ani si-a facut simtita prezenta. Am bifat in schimb cam tot ce ni se parea foarte important, incepand, bineinteles, cu capodoperele lui Boticelli - un alt pictor preferat de al meu. Am experimentat in salile ce gazduiau "La Primavera" si pe "Afrodita" acelasi sentiment de anul trecut de la National Gallery, din salile cu Florile soarelui ale lui VanGogh. Pur si simplu lumea gravita inspre ele. Si daca nu ai fi stiut de frumusetea lor, de faima autorului, erai instinctiv atras de finetea exceptionala, de viata reala desprinsa din trasaturile de penel.
Factorul "sub 5 ani" a fost profund impresionat de Afrodita, caracterizand-o ca "frumoasa, lunga si galbena". right on! :)
Laocoon (originalul in Musei Vaticani)

Iesind din Galerii am intrat rapid in Palazzo Vecchio si am avut experienta unei tornade de aer fierbinte - probabil cam asa te simti in Sahara. pur si simplu batea aer ca dintr-un foehn la putere maxima.

Dupa care a trebuit - fortati de parcometrul pe care il auzeam ticaind :))) - sa grabim pasul spre Disney store, unde si treimea minora si-a putut face de cap, precum si-au facut adultii anterior

Capitanul America scruteaza zarile, atent!

Si Printesa Sofia e eleganta de nu se mai poate!

In a doua zi la Florenta, ne-presati de rezervare la ora fixa, am parcat pe partea opusa a Arno-ului - si culmea, am avut noroc sa gasim 2 locuri de parcare albe (cele fara plata) si am lasat masinile o zi intreaga fara probleme!!
Am explorat Ponte Vecchio

apoi am mers catinel catre Santa Croce. Adevarata Catedrala a Florentei dupa parerea mea. Coada - de mare bun simt, nu mai mult de 15 minute de asteptare - cost 6 eur/persoana.
De dimensiuni magnifice, adaposteste morminte ale multor oameni de cultura si arta: Rossini, Galilei, Michelangelo, Macchiavelli, si nu numai. Alaturi de ele sunt monumente comemorative - Dante, Enrico Fermi, Marconi, Meucci, si multi altii.

Dupa pranz am avut placuta surpriza de a vedea coada de la intrarea in Dom mica -mica asa ca ne-am asezat rapid. in nici 15 minute am intrat. din pacate nu am mai putut vizita nici Dom-ul lui Bruneleschi (in interior), coada s-a oprit cu 3 persoane inaintea mea, nici muzeul pentru ca aveau loc lucrari masive de restaurare, in concluzie se puteau vizita doar Pieta si David al lui Donatello. Asta e un motiv extrem de puternic sa revenim :)

Cum nu vreau sa lungesc pana la interminabil postarea asta nu pot spune decat ca afirmatia de la inceput e complet adevarata pentru mine. Mai vreau la Firenze, cel putin odata! si cel putin cateva zile. minim 4. hai 5.... :)